Crinul – floarea delicată folosită odinioară și pentru calmarea durerilor
Când spunem „crin”, cei mai mulți dintre noi ne gândim la o floare elegantă, cu parfum puternic și aspect aparte. Îl întâlnim prin grădini, pe lângă case sau în buchete de sărbătoare, fiind considerat de mult timp simbol al frumuseții și purității.
Însă dincolo de partea ornamentală, crinul a avut și întrebuințări practice în medicina populară. În multe gospodării, petalele sale erau puse la macerat în alcool sau ulei și folosite extern în diferite preparate tradiționale.
Printre cele mai cunoscute utilizări populare se numără și folosirea maceratului pentru calmarea durerilor locale, în special durerile musculare sau articulare.
„Am pregătit și un scurt material video despre utilizările tradiționale ale crinului. Clipul poate fi gasit si pe profilul meu de Facebook”
Despre crin
Lilium Candidum, cunoscut și sub numele de crin alb, este cultivat de sute de ani atât pentru frumusețea florilor sale, cât și pentru diferitele utilizări populare transmise din generație în generație.
Florile sale mari și parfumate erau apreciate nu doar pentru aspect, ci și pentru preparatele realizate în casă din petale proaspete.
În medicina populară românească, crinul era folosit mai ales extern.

Maceratul din petale de crin
Una dintre cele mai cunoscute forme de utilizare este maceratul realizat din petale proaspete de crin.
Petalele se așază într-un recipient curat și se acoperă cu alcool alimentar sau spirt medicinal. Preparatul se lasă la macerat câteva săptămâni, într-un loc ferit de lumină, agitându-se periodic.
În tradiția populară, acest macerat era folosit extern prin masaje locale sau comprese, mai ales pentru:
-dureri musculare;
-zone tensionate sau suprasolicitate;
-disconfort articular;
-calmarea unor inflamații locale minore.
Mulți oameni încă păstrează acest obicei și prepară maceratul în fiecare vară, atunci când crinii sunt în floare.

Uleiul și unguentele cu crin
Petalele de crin erau folosite și pentru obținerea unor macerate uleioase, transformate apoi în unguente simple cu ceară de albine.
Aceste preparate erau apreciate pentru efectul lor emolient și calmant, fiind utilizate în special pentru masaje și îngrijirea pielii.
În multe familii, astfel de rețete făceau parte din farmacia casei și erau păstrate cu grijă de la o generație la alta.
O plantă care merită redescoperită
Astăzi, multe dintre plantele folosite odinioară au fost uitate sau înlocuite cu produse moderne. Totuși, crinul rămâne una dintre acele plante care continuă să fie apreciate de cei pasionați de remedii tradiționale.
Dincolo de frumusețea sa, el poartă cu sine povești, obiceiuri și experiențe transmise în timp.

Important
Preparatele din crin sunt utilizate în principal extern. Persoanele cu piele sensibilă ar trebui să testeze preparatul pe o suprafață mică înainte de utilizare. Informațiile prezentate aici au caracter tradițional și informativ și nu înlocuiesc recomandările medicale.
Dacă și voi preparați macerat de crin sau ați învățat diferite întrebuințări ale acestei plante de la părinți ori bunici, le puteți scrie în comentarii. Îmi place întotdeauna să descopăr tradițiile și rețetele păstrate prin diferite zone ale țării.


No responses yet